Cultura si civilizatia nu-s decat o multitudine complexa de comportamente imitate. Iar fara ele oamenii sunt doar niste primate fara blana.

Imagineaza-ti lumea ca pe un joc imens de Starcraft. Sau alt joc de strategie favorit. Sa facem putin replay la un nivel recent dintr-o perspectiva ideologica. Doua razboaie mondiale pentru instaurarea ideologiilor jucatorilor: democratie, fascism, socialism, comunism. Deasemenea o batalie pe resurse si tehnologie.

“Nuclear launch detected” era mesajul din Starcraft cand te anunta ca un Ghost a dat cu nucleara. La cateva momente dupa ce auzeai mesajul erai mai mult ca sigur ca jumate din acea baza era distrusa. Sau posibil joc pierdut.

Cam asa au facut americanii in ‘45 cand au lansat bombele nucleare in Japonia. A fost un semnal sa-si arate suprematia: noi avem nucleara – bomba suprema ce distruge tot.

Razboiul s-a terminat si ideologiile cele mai puternice au pus stapanire pe lume: democratia si comunismul. Pe hartie amandoua suna bine, dar comunismul fiind un sistem nou si netestat indeajuns ramane doar o utopie indepartata pentru ca natura umana nu e facuta sa functioneze in acel fel. Sistemul democrat pus in practica si de greci si romani cu multe secole in urma, asa schioapat cum este in prezent prin unele locuri este mult mai apropiat de utopia descrisa.

Apoi urmeaza inca jumatate de secol de razboi pe hartie. S-au intrecut in a afirma cine are nucleara mai mare si mai puternica. Intr-un final experimentul comunist s-a transformat in dictatura si totalitarism si a facut implozie. Democratia castiga teren si se extinde ocupand zone de importanta strategica pe harta planetara.

In timpul razboiului rece mass media anunta periodic de “raul cel mare” – comunnismul. Rau ce vrea sa ne rapeasca libertatile. Cred ca niciodata in anii de razboi rece nu s-a vrut un razboi propriuzis, ci doar s-a asteptat ca sistemul comunist sa se prabuseasca. In rest doar manipulare si frica pentru a capta mintile oamenilor.

Dupa ce bestia comunista a fost rapusa a fost nevoie sa se indrepte armele catre alta bestie. Poate gasim una mult mai feroce si cat mai putin vizibila. Apoi a aparut 9/11. Motiv suficient de bun pentru a declansa “razboi terorismului”. Intr-adevar a fost un atentat terorist de amploare si cu multe victime. Dar se face propaganda ca si cum ar fi inceputul unui nou razboi, cel impotriva terorismului. 9/11 nu a fost un incident izolat ci aproape an de an in ultimii 150 de ani a fost un atentat terorist mai mic sau mai mare. Atentatele teroriste sunt la fel de comune de-a lungul timpului ca si accidentele aviatice. Ce-i drept sunt provocate din cauza unei ideologii.

Si asa populatia este tinuta sub control, sa munceasca mult, sa plateasca impozite ca guvernul sa cheltuie pe razboiul nevazut pentru ca la orice colt poate fi un posibil terorist ce va ataca feroce. In felul asta noi instante ale democratiei sunt implementate prin Orientul Mijlociu.

La aproape 10 ani de la 9/11 oamenii incep sa-si dea seama ca presupusul terorist de la colt nu e decat un om ca si ei ce arata diferit fiind crescut intr-o alta cultura – cea araba. In fapt fundamentalistii islamici extremisti sunt doar o mica fractiune din lumea araba. Si probabil cu cat sunt mai bagati in seama cu atat devin mai violenti.

In prezent mai raman doi mari jucatori ce tin locul de “raul suprem”. Iran si Coreea de  Nord. Se spune ca au arme de distrugere in masa, arme biologice, bombe nucleare sau alte minunatii ce par din filmele SF. Si vor sa ne distruga pe toti. Pentru ca sunt RAI. Cam asta este imaginea promovata.

Probabil in cateva decade dupa ce se vor consuma si aceste frici si practic va fi greu sa indrepti armele catre alt rau nevazut, pentru ca poate nu va mai fi niciunul ramas incat sa mai sperie populatia pe scara larga, lumea se va opri si va incepe sa constientizeze cine este adevaratul inamic: corporatismul cu iz de fascism, statul extrem de birocratic ce impoziteaza mai rau ca stapanul de sclavi din trecut, consumerismul feroce. Sisteme ce s-au instalat ca niste boli contagioase peste batrana democratie.

Iar pana atunci ramanem la fricile noastre de zi cu zi ce ne macina mintile – sa ne temem de arabi teroristi si de virusi ucigasi.

{ 6 comments }

Prin secolul XIX pana sa apara miscarea abolitionista existau destule voci proeminente atunci in societate ce erau impotriva abolirii sclavagismului. Argumentul lor era ca fara sclavi economia se va prabusi deoarece forta de munca cea mai ieftina, cea a sclavilor, cuprindea in jur 25% din economie. Se spunea ca fara scalvi va fi haos si anarhie. Bineinteles ca argumentul era fals iar dupa abolirea sclavagismului revolutia industriala a explodat si odata cu asta aparitia societatilor moderne bazate pe democratie si libertate.

La aproape 200 de ani de la acest eveniment lumea se afla intr-o situatie similara. Una dintre cele mai importante si ireversiblie resurse ale omului i-au fost rapite. Timpul. Nu de catre vreun guvern tiran sau vreo conspiratie demonica, ci pur si simplu asa functioneaza societatea actuala. Macar in trecut se putea arunca vina pe cineva vizibil. Acum pe cine sa dai vina ca nu mai ai timp pentru tine?

Omul munceste 10-12 ore pe zi chiar si cand are atatia bani incat n-ar mai trebui sa faca nimic. Ii raman cateva ore pe zi pe care le risipeste pe emisiuni ieftine de divertisment. Aproape de toti banii acumuleaza lucruri scumpe de care apoi se plictiseste si vrea altele. Si asta doar pentru ca societatea ii ofera din belsug milioane de optiuni ce-l pot face fericit in fiecare moment dar cu pretul de a cotiza de fiecare data.

Oamenii au vacanta o luna pe an din care cei mai multi nu-si permit decat cateva zile. Iar acele zile de vacanta si le petrec undeva departe de locurile familiare doar stand la plaja sau uitandu-se in gol. Fara sa cunoasca oameni, fara socializare, fara nimic. Poate asta este pretul pe care-l plateste pentru 12 luni de munca. E prea obosit si a poate uitat ca viata inseamna si socializare, nu numai acumulare de lucruri.

Acum stau si ma intreb: e chiar asa de greu de realizat ca e posibil sa se scape din aceasta situatie? Ca daca intrebi aproape orice persoana daca vrea sa aibe tot timpul liber si aceeasi bani, raspunsul va fi aproape de fiecare data DA. Dar aproape niciodata nu-ti va da un raspuns cu o solutie la aceasta dilema.

Sunt convins ca fiecare ar putea sa traiasca cel putin la fel de bine lucrand jumatate de norma. Si sa se bucure de inca 4-6 ore pe zi facand ceea ce-i place. Asta inseamna inca aproape 8 ani de zile in plus la o viata de om. 8 ani in care fiecare face doar ceea ce-i place.

Imagineaza-ti cum ar fi daca ai avea tot timpul tau la dispozitie fara sa fii constrans sa faci ceva ce trebuie, ci sa faci doar ceea ce-ti place. Si in acelasi timp sa ai si banii pe care ii vrei.

Pentru unii poate suna ca o utopie, dar cu siguranta pentru altii asta va insemna o noua revolutie. O revolutie in care omul va avea timp.

Multi vor spune ca fara ca cineva sa mai munceasca va fi haos si anarhie, societatea va colapsa, sau alta apocalipsa va veni. Oare asa va fi? Sau va exploda o noua revolutie cum a fost cea industriala de acum 200 de ani.

{ 7 comments }

Am o intrebare ce poate parea ciudata: sut foarte curios despre ce vorbesc si ce traiesc zi de zi oamenii obisnuiti din diefrite locuri ale lumii?

Este viata in alta parte exact ca in filme?

Nu ma refer la o viata luxurioasa cu masini scumpe, barci sau alte nebunii. Ma refer doar la discutii, si relatii interumane. Daca stai si analizezi acum majoritatea filmelor cat si a serialelor par putin ireale toate acele conversatii. As putea da exemplu serialele cu doctori gen House, Grey’s Anatomy, Private Practice sau comedii precum Two and a Half Men, The Big Bang Theoey, How I Met Your Mother. Sau chiar conversatii foarte deep precum asta sau asta. Sau nenumarate alte exemple.

Este oare viata din punctul asta de vedere ca-n filme?

Intreb asta pentru ca as putea avea o impresie generala ca majoritatea oemnilor vorbesc numai banalitati, despre ce-au facut catre drumul spre servici, ce haine si-au mai luat, ce-a mai facut x sau y, sau alte astemenea balbe.

Tu despre ce vorbesti zi de zi cu prietenii tai? De cate ori pe saptamana ai conversatii asa interesante?

{ 8 comments }

Doi copii ce erau frati obisnuiau sa se certe incontinuu pe diverse lucruri, de la jucarii la programul preferat de televior. Tatal ce era o persoana autoritara intotdeauna ii pedepsea si batea ca sa stea cuminti.

Dupa un timp de astfel nenumarate certuri ce nu puteau fi rezolvate, tatal se hotara sa faca ceva radical. Lua pistolul si-l impusca mortal pe baiatul cel mare ca sa-i dea un exemplu celui mic. Daca nu va sta potolit, va fi aspru pedepsit.

Dar tatal il iubeste si nu-i vrea raul. Dar daca nu face ca el, va avea de suferit.

Tu ai putea sa iubesti un astfel de parinte?

{ 7 comments }