I’m addicted to good stories. What’s your story?

Surprinzator pentru mine, si probabil tind sa cred ca si pentru multi altii sunt definitiile muncii din DEX:

MÚNCĂ, munci, s.f. 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nașterii. – Din sl. monka.

MÚNCĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.

Muncă ≠ odihnă

MÚN//CĂ ~ci f. 1) Activitate fizică sau intelectuală îndreptată spre a crea bunuri materiale și spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) în vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) înv. mai ales la pl. Suferință fizică sau/și morală (foarte puternică); chin greu; caznă; tortură; supliciu. 5): ~ silnică pedeapsă prin care un condamnat era lipsit de libertate și pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka

múncă (múnci), s.f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s.m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s.f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s.f. (adunare de muncitori).

(sublinierile imi apartin)

Acum inteleg ca aceste definitii vin din intelepciunea populara si in vremuri nu tocmai indepartate a munci era echivalent cu chinul pentru a procura cele existentiale pentru ziua urmatoare. Insa pentru ziele noastre dictionarul ar trebui modificat cu niste definitii daca nu mai echilibrate cu unele mai pozitive cum sunt definitiile in engleza. (Acum il inteleg pe Mircea Popescu cand si-a facut dictionar propriu, prima data crezand ca e de show off)

Probabil tot din definitiile de mai sus vine si mentalitatea multor oameni ce-si zilnic spun “iara trebuie sa ma trezesc dimineata sa ma duc la munca” pe un ton grav ce suna a chin sau calvar, indiferent ca lucreaza la banca, in IT, sau alte domenii bine platite si bine vazute. Si poate ca in trecut era chiar si poate te obisnuiai cu gandul ca vei lucra toata viata la o singura intreprindere. Ca altfel n-aveai cum.

Pentru mine a fost insa cu totul diferit, chiar opus. Am asociat intotdeauna munca cu placerea, cu pasiunea. Si de-a lungul timpului am avut diferite joburi precum operator tv cablu sau internet cafe, programator web, consultant IT sau Internet Marketing (webhosting, online direct sales) si mai nou fotografie.

Inceputul nu a fost niciodata pe modelul, trebuie sa-mi gasesc ceva de munca ca sa am bani, status sau sa fiu si eu in “randul lumii”. A fost mai mult pe modelul “wow ce tare e chestia asta, vreau sa fac si eu pentru ca imi place”. Din acest motiv nu am simtit vreodata efortul, chiar daca munceam mult peste cele 8 ore impuse de lege, bineinteles din placere. Despre trezitul de dimineata (sau la ce ora incepea munca), abia asteptam sa ma duc sa fac.

Iar banii pentru munca depusa, aproape intotdeauna i-am privit mai mult ca un bonus pentru pasiunea mea si nu ca un scop in sine. Si probabil tot asta a fost motivul pentru care la inceput am lucrat pe bani putini sau chiar pe gratis, dar cu timpul banii nu au incetat sa vina, din ce in ce mai multi.

Alt factor important pe care il consider este rutina. Atata timp cat rutina este mentinuta la un nivel minim, si faci mereu ceva sa te atraga consider ca poti progresa. Iar daca ajungi in punctul cand pasiunea dispare, poate cea mai buna strategie este demisia. Ca dragoste cu de-a sila nu merge.

Asa ca inchei cu doua intrebari:
- te-ai duce de maine la birou daca ai sti ca pentru un timp nu ai mai fi platit?
- te-ai mai duce la birou (sau alta activitate similara) daca ai avea o sursa de venit fara efort si net superioara din alta sursa?

{ 3 comments }

Istoria ne-a aratat ca o forma de guvernare bazata pe dictatura sau tiranie este daunatoare pentru populatie. Iar la un momentdat sistemul se prabuseste fie ca e influentat din exterior sau interior. Asa ca e mai bine sa existe un mecanism de preventie in astfel de cazuri.

Daca intr-o zi un hot pune stapanire pe casa mea incercand sa fure si sa dicteze peste proprietatea privata ma astept ca statul sa-mi asigure protectie impotriva acestor acte. Ca practic asta e unul din motivele pentru care se platesc taxe si impozite. Sau sa vina firma de paza careia ii platesc abonament lunar pentru a preveni astfel de abuzuri.

Daca dupa alegerile prezidentiale Basescu se va transforma intr-un dictator feroce instituind o societate similara cu cea din Korea de Nord sau BOR va impune o teocratie peste actualul sistem similara cu cea din Iran as avea steptari de la UE sa faca ceva sa ne salveze din ghiarele unei dictaturi. Chiar cu pretul varsarii de sange. Daca e de ales dintre doua rele cum ar fi inceputul unei democratii cat de corupte ar fi si o dictatura, e de preferat prima.

Privit din aceeasi perspectiva e de preferat ca americanii sa investeasca intr-un razboi in Irak sau Afganistan. E mai profitabil pentru tot globul sa existe cat mai putine state in care domina tirania si dictatura. Daca sunt lasate sa creasca pot deveni o adevarata amenintare pentru restul statelor ce sunt guvernate de un sistem democratic. Mai ales in prezent cand IQ-ul minim pentru a fabrica arme de distrugere in masa scade cu cateva puncte de la an la an.

Cu toate ca democratia e un sistem departe de a fi perfect, in momentul actual este printre singurele ce functioneaza la scara larga mai eficient pentru majoritatea oamenilor.

{ 11 comments }

Republica Socialista Romania S.R.L.

Daca ar fi sa asociez Romania din perioada comunista cu o companie, ea ar fi de tipul unui SRL cu actionariat unic unde Tovarasul Suprem ar fi CEO. Tovarasul are toata puterea asupra companiei si el decide cum vrea sa conduca. Ar mai exista un comitet ce se ocupa de implementat deciziile la nivel regional. Angajatii companiei lucreaza ca si cum ar fi niste sclavi. Tovarasul le stabileste normele, salarizarea, locuinta si le spune cum sa fie fericiti si de ce trebuie sa iubeasca conducatorul ce le vrea binele. Daca un angajat se opune conditiilor de munca si trai el este concediat. Adica inchis, trimis la munca silnica sau chiar ucis. Unele persoane din middle & up management au gasit calea in care sa triseze putin sistemul fara sa fie prinsi si si-au creat un trai cu numeroase priviliegii.  Un fel de plata sporita pentru cei cu atributii de conducere.

Istoria ne-a aratat ca totate companiile organizate in acest fel nu au putut supravietui mult timp iar la un momentdat conducerea este demisa.

Romania S.A.

Dupa ce SRL-ul a picat si CEO-ul a fost demis la conducerea noii societati a ramas middle & up managementul din vechia societate. Ca altii n-aven de unde. In aceasta noua formula, cei ce stiau cum functioneaza sistemul precedent au trecut la actuala conducere a societatii. In acelasi timp si actul constitutional s-a schimbat. Acum nu mai este doar un Lider Suprem la conducere ci fiecare sclav angajat al companiei poate sa voteze periodic cine sa conduca societatea. Prin aceasta metoda la conducere se tot rotesc vechile structuri din vechea organizare. E dificil de ales intre diferiti oameni la fel de nepregatiti sa conduca societatea ce au doar interesul sa isi incaseze dividentele si fara a face un profit pentru toti actionarii. Mentalitatea de angajat ucis in caz de demisie tot mai predomina iar oamenii inca nu-si dau seama ca o parte din putere se afla in mainile lor. Pentru ca la un mod principial si ei sunt actionari ai companiei.

In felul asta avem de aproape 20 de ani o tara cu o conducere total nepregatita si fara un interes real pentru toti “actionarii companiei”. Solutia actuala este ca din aproape in aproape sa incercam sa gasim conducatori mai buni si mai eficienti si sa-i taxam aspru pe cei neperformanti.

Sau o alta solutie ar fi sa ne vindem compania unei multinationale – UE.

{ 2 comments }

Imagineaza-ti lumea ca pe un joc imens de Starcraft. Sau alt joc de strategie favorit. Sa facem putin replay la un nivel recent dintr-o perspectiva ideologica. Doua razboaie mondiale pentru instaurarea ideologiilor jucatorilor: democratie, fascism, socialism, comunism. Deasemenea o batalie pe resurse si tehnologie.

“Nuclear launch detected” era mesajul din Starcraft cand te anunta ca un Ghost a dat cu nucleara. La cateva momente dupa ce auzeai mesajul erai mai mult ca sigur ca jumate din acea baza era distrusa. Sau posibil joc pierdut.

Cam asa au facut americanii in ‘45 cand au lansat bombele nucleare in Japonia. A fost un semnal sa-si arate suprematia: noi avem nucleara – bomba suprema ce distruge tot.

Razboiul s-a terminat si ideologiile cele mai puternice au pus stapanire pe lume: democratia si comunismul. Pe hartie amandoua suna bine, dar comunismul fiind un sistem nou si netestat indeajuns ramane doar o utopie indepartata pentru ca natura umana nu e facuta sa functioneze in acel fel. Sistemul democrat pus in practica si de greci si romani cu multe secole in urma, asa schioapat cum este in prezent prin unele locuri este mult mai apropiat de utopia descrisa.

Apoi urmeaza inca jumatate de secol de razboi pe hartie. S-au intrecut in a afirma cine are nucleara mai mare si mai puternica. Intr-un final experimentul comunist s-a transformat in dictatura si totalitarism si a facut implozie. Democratia castiga teren si se extinde ocupand zone de importanta strategica pe harta planetara.

In timpul razboiului rece mass media anunta periodic de “raul cel mare” – comunnismul. Rau ce vrea sa ne rapeasca libertatile. Cred ca niciodata in anii de razboi rece nu s-a vrut un razboi propriuzis, ci doar s-a asteptat ca sistemul comunist sa se prabuseasca. In rest doar manipulare si frica pentru a capta mintile oamenilor.

Dupa ce bestia comunista a fost rapusa a fost nevoie sa se indrepte armele catre alta bestie. Poate gasim una mult mai feroce si cat mai putin vizibila. Apoi a aparut 9/11. Motiv suficient de bun pentru a declansa “razboi terorismului”. Intr-adevar a fost un atentat terorist de amploare si cu multe victime. Dar se face propaganda ca si cum ar fi inceputul unui nou razboi, cel impotriva terorismului. 9/11 nu a fost un incident izolat ci aproape an de an in ultimii 150 de ani a fost un atentat terorist mai mic sau mai mare. Atentatele teroriste sunt la fel de comune de-a lungul timpului ca si accidentele aviatice. Ce-i drept sunt provocate din cauza unei ideologii.

Si asa populatia este tinuta sub control, sa munceasca mult, sa plateasca impozite ca guvernul sa cheltuie pe razboiul nevazut pentru ca la orice colt poate fi un posibil terorist ce va ataca feroce. In felul asta noi instante ale democratiei sunt implementate prin Orientul Mijlociu.

La aproape 10 ani de la 9/11 oamenii incep sa-si dea seama ca presupusul terorist de la colt nu e decat un om ca si ei ce arata diferit fiind crescut intr-o alta cultura – cea araba. In fapt fundamentalistii islamici extremisti sunt doar o mica fractiune din lumea araba. Si probabil cu cat sunt mai bagati in seama cu atat devin mai violenti.

In prezent mai raman doi mari jucatori ce tin locul de “raul suprem”. Iran si Coreea de  Nord. Se spune ca au arme de distrugere in masa, arme biologice, bombe nucleare sau alte minunatii ce par din filmele SF. Si vor sa ne distruga pe toti. Pentru ca sunt RAI. Cam asta este imaginea promovata.

Probabil in cateva decade dupa ce se vor consuma si aceste frici si practic va fi greu sa indrepti armele catre alt rau nevazut, pentru ca poate nu va mai fi niciunul ramas incat sa mai sperie populatia pe scara larga, lumea se va opri si va incepe sa constientizeze cine este adevaratul inamic: corporatismul cu iz de fascism, statul extrem de birocratic ce impoziteaza mai rau ca stapanul de sclavi din trecut, consumerismul feroce. Sisteme ce s-au instalat ca niste boli contagioase peste batrana democratie.

Iar pana atunci ramanem la fricile noastre de zi cu zi ce ne macina mintile – sa ne temem de arabi teroristi si de virusi ucigasi.

{ 6 comments }