Moon Landing
“Fake Moon Landing”:
Mai multe detalii halucinante aici:
{ 4 comments }
Generatia mea este aceea care a crescut pana la 7 ani la tara. In contextul asta eu stiu ce e aia o curca sau diferenta dintre o rata si o gasca. Nu trebuie sa caut in cartea de biologie sa vad cum sta treaba. Am trait o copilarie cand a merge la padure, pe campie sau la garla facea parte din cotidian. Asta inseamna atasarea emotionala fata de natura. Si acum e frumos sentimentul cand la un momentdat petrec o scurta perioada la in natura.
In schimb generatia de adolescenti urbanizati din prezent nu prea au niciun fel de atasament emotional fata de ceea ce inseamna sentimentul de “la tara”. Adica fata de natura. In primul rand nu au notiunile si asocierile facute in minte datorita experientei ci numai datorita accesului la informatie. Un studiu arata ca 90% din oamenii ce viziteaza Yellowstone sunt doar spectatori in masina. Lucrul asta arata ca majoritatea are atasament emotional minim. Este ca si cum te duci la muzeu si privesti exponatele fara sa le atingi. Contactul dintre om si natura este minim.
Din contextul asta ecologia nu este decat un “cry for help” al vechii oranduiri cand omul era atasat de natura. Ecologia face ca sa tina stransa legatura dintre om si natura. Insa este un proces fortat deoarece noul model lucreaza opus. Ecologia poate este eficienta pentru actualul sistem industrializat dar pentru urmatorul sistem ce va fi axat pe informatie va fi irelevanta pentru ca vom fi detasati de natura. Adica o vom lasa in pace. Tehnologia fi asa de eficienta incat interventia in ecosfera va tinuta spre minim.
Omul va trai cat mai urbanizat, cat mai separat de ceea ce numim natura. In primul rand va functiona acest model deoarece noile generatii nu mai au niciun fel de atasament emotional capatat prin experienta fata de acest lucru. Va fi ceva doar la nivel de notiune ce este perceput detasat.
Acum natura este asociata doar cu divertismentul si cu vacanta. Te duci iarna la munte la ski, vara la urcat pe munte, la mare, ocean sau la plaja. Asocierea este facuta cu o activitate de divertisment generatoare de placere. Cand aceasta activitate se va muta catre virtualizare sau cand senzatiile se transforma in altele mai bine adaptate economic, natura va pierde batalia in defavoarea virtualului. In prezent sunt zeci de milioane de oameni ce-si petrec viata in Second Life, WOW sau alte jocuri MMORPG. Pentru ei nu mai exista asociere intre placere si iesitul in natura asa de puternica cum este cea pentru lumea virtuala.
In viitorul apropiat vom putea adapta noile biotehnologii sa fim cat mai detasati de natura. In sensul ca hrana va deveni din ce in ce mai sintetica, mai nutritiva si mai sigura. In prezent poate nu se intampla asta deoarece tehnologia nu e asa de avansata incat sa poata crea ceva mai bun decat ce poate oferi natura. Insa va veni un moment in timp cand hrana sintetica va putea depasi calitatile naturii din punct de vedere energetic si economic. Cam cum au gandit in Star Trek materializatorul de particule ce va putea crea dintr-o masa biologica orice produs destinat hranitului. De la inghetata la caviar. Iar tehnologia este acolo posibila cel mai probabil in urmatoarele cateva zeci de decenii.
Urmatoarea treapta este desocializarea contactului uman fizic. Cei ce-si petrec viata in WOW sau Second Life au contact offline social si fizic minim cu familia, prietenii sau alte persoane. Pentru ei contactul social s-a mutat catre virtual. Iar aceste unelte de interactiune sociala virtuala recruteaza oamenii catre noul lor sistem.
Totul prezentat pana acum este realitate cotidiana ce este generalizata la un mod mai mare sau mai mic. Insa mersul lucrurilor este evident catre virtualizare si de a aduce omul dinspre natura spre virtual cu ajutorul tehnologiei. In acelasi timp starea de normalitate prin atasarea fata de noul sistem va face ca omul sa nu se simta strain si detasat de lumea actuala lui. Insa trecerea se va face lin si in salturi mici daca sunt privite la scara mai larga.
Urmatorul pas evolutiv ce va veni in urmatoarele generatii este de a aduce omul in pragul in care se va detasa complet de propriul corp si va putea fi un om nou, omul transhuman. Iar “propaganda” deja a inceput de cativa ani puternic: Dollhouse, Caprica, Battlestar Galactica, Stargate, Star Trek, Surrogates, Gamer si probabil multe alte filme, seriale si carti propaga ideea ca omul isi va putea depasi conditia de a trai captiv in propriul corp. Ceea ce acum numim divertisment este doar o metoda de raspandire a si recrutare a oamenilor ce vor trai in sistemul urmator. Divertismentul este o cale usoara de a insufla oamenilor idei si concepte. Pentru ca ei se uita la filme si seriale din placere nu din obligatie iar cu ocazia asta li se pot strecura anumite idei in minte. Uneori mai direct sau de cele mai multe ori la nivel figurat sau metaforic.
Omul va fi perceput nu ca si corp-minte ci doar ca minte, minte ce va putea trai linistita intr-o masina. Ca o instanta soft intr-un mare sistem informational. Instanta ce poate fi rebootata din nou la orice moment in timp sau ce poate trai ca si instante multiple in diferite locuri. Treptele anterioare asigura suportul pentru ca aceasta noua paradigma sa poata fi aplicata cu efort minim pana cand detasarea va fi completa. Trebuie ca acea minte sa fie total detasata fata de natura, fata de contactul social si fizic offline cu restul semenilor si fata de sine ca si corp biologic. Mintea va fi singurul identificator pentru individualitate.
Probabil urmatorul pas va fi atunci cand acea minte se va putea detasa si de corpul tehnologic si va putea trai doar ca o inteligenta ce pluteste in aer. Similar cum sunt Ancients din Stargate. Atunci omul va putea trai vesnic wireless, adica va fi ceea ce este numit acum spirit nemuritor.
{ 16 comments }
Eram intr-o sambata pin Frankfurt, pe la amiaza asa, si se auzeau clopote de biserica. Si lume pe strazi, in piete, peste tot. Multa lume, furnicar. Musuroi. Iar biserica tot tipa parca cu o ultima suflare sa-si cheme oitele la Casa Domnului. Si nu era singura biserica, se auzea alta in zare, si alta si mai in departare, si tot asa se sincronizau ele la ora fixa parca sa se auda strigatul si mai tare. Poate ca o ultima strigare de ajutor. Sau o ultima suflare inaintea mortii.
Iar lumea se ducea, parca intr-un pas de mars, toti sincronizati, dar <surpriza> spre cealalta biserica. La concurenta. La Shopping Mall. Urcau pe zecile sau sutele de scari rulante toti aliniati pe partea dreapta. Iar pe partea stanga marsaluiau in viteza cei grabiti pentru un strop de fericire ce-l vor acum. Il vor mai repede decat majoritatea. Vor sa fie primii la drog ca un ultim dependent.
Iar acum rugaciunea nu mai este catre Dumnezeu, este catre Sfantul Produs. Oricare. Sa te faca mai frumos, sa arati mai bine, sa fii mai frumos ca vecinul, sa ai o masina mai mare, o femeie mai frumoasa. Iti ofera o solutie pentru orice dorinta. Vrea sa te faca fericit si te face. Iar dupa ce-si spun rugaciunea si platesc cu mastercard nu uita sa coboare toti la fel de sincrnizati pe scara rulanta dar parca cu un zambat de fericire acum.
Acum nu mai exista popi sa propovaduiasca invataturile lui Isus, exista doar domnisoare sexy si frumos imbracate ce-ti arata cum poti fi fericit cumparand de la parohia lor. Orice. De la pasta de dinti cu nanoparticule la superoferta din supermarket pana la noul model de BMW din showroom. Fiecare dupa posibilitati. Nu exista diferenta intre clase sociale, bogati sau saraci. Solutia fericirii exista pentru fiecare. Cumparand.
Esti fericit pentru cateva ore, zile sau poate daca ai noroc chiar luni cu noul ipod, televizor lcd sau masina noua. Dar cu ce pret? Noua biserica iti ia la fel de mult, sau poate chiar o intrece pe batrana surata. Iti ofera fericirea acum, in acest moment, nu undeva intr-o viata viitoare si mult mai fastuasa. Te face fericit acum, dar esti al lor pentru totdeauna. Ca viata ta de fapt apartine bancii si a sistemului pentru ca toata fericirea ta este luata in leasing cu dobanda.
Doar imiti comportamentul unor oameni ce-si pot permite orice si oricand fara sa trebuiasca sa faca ceva. Pentru ei doar o stare de normalitate, iar pentru tine e doar o goana dupa lucruri. Ei au acum hobbyiurile ce-ti par excentrice iar tu nu ai nimic. Doar alergi sa cumperi infinite posibilitati. Bineinteles alergi in lanturi.
Si ghici ce: nu ai unde sa pleci, nu ai unde sa fugi nu ai unde sa te ascunzi. Oriunde ai alege lucruri sa te faca fericit, ei iti sunt stapanii. Pe viata.
In momentul cand Coca Cola si Mos Craciun au monopolizat spiritul traditional al craciunului, cand iepurasul a inlocuit pastele, atunci a fost momentul cand noua ordine a inceput. Atunci cand Isus a fost detronat de Sfantul Produs sclavii doar s-au mutat de la o secta la alta.
Sau poate e mai frumos sa fii un scalv fericit fara sa stii.
Sau sa fii liber si fericit fara sa ai.
Sau sa fii si sa ai fara sa faci.
{ 2 comments }
Surprinzator pentru mine, si probabil tind sa cred ca si pentru multi altii sunt definitiile muncii din DEX:
MÚNCĂ, munci, s.f. 1. Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale. ♦ (La pl.) Lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole. 2. (Concr.) Folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit. 3. Efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire. 4. (Înv. și pop.; la pl.) Torturi, cazne. ♦ Durere, suferință (fizică sau morală); chin. ♦ Spec. (Sens curent; la pl.) Durerile nașterii. – Din sl. monka.
MÚNCĂ s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.
Muncă ≠ odihnă
MÚN//CĂ ~ci f. 1) Activitate fizică sau intelectuală îndreptată spre a crea bunuri materiale și spirituale. 2) Efort (fizic sau intelectual) în vederea atingerii unui scop. 3) Lucru realizat printr-o activitate. 4) înv. mai ales la pl. Suferință fizică sau/și morală (foarte puternică); chin greu; caznă; tortură; supliciu. 5): ~ silnică pedeapsă prin care un condamnat era lipsit de libertate și pus la lucru greu. [G.-D. muncii] /<sl. monka
múncă (múnci), s.f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s.m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s.f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s.f. (adunare de muncitori).
(sublinierile imi apartin)
Acum inteleg ca aceste definitii vin din intelepciunea populara si in vremuri nu tocmai indepartate a munci era echivalent cu chinul pentru a procura cele existentiale pentru ziua urmatoare. Insa pentru ziele noastre dictionarul ar trebui modificat cu niste definitii daca nu mai echilibrate cu unele mai pozitive cum sunt definitiile in engleza. (Acum il inteleg pe Mircea Popescu cand si-a facut dictionar propriu, prima data crezand ca e de show off)
Probabil tot din definitiile de mai sus vine si mentalitatea multor oameni ce-si zilnic spun “iara trebuie sa ma trezesc dimineata sa ma duc la munca” pe un ton grav ce suna a chin sau calvar, indiferent ca lucreaza la banca, in IT, sau alte domenii bine platite si bine vazute. Si poate ca in trecut era chiar si poate te obisnuiai cu gandul ca vei lucra toata viata la o singura intreprindere. Ca altfel n-aveai cum.
Pentru mine a fost insa cu totul diferit, chiar opus. Am asociat intotdeauna munca cu placerea, cu pasiunea. Si de-a lungul timpului am avut diferite joburi precum operator tv cablu sau internet cafe, programator web, consultant IT sau Internet Marketing (webhosting, online direct sales) si mai nou fotografie.
Inceputul nu a fost niciodata pe modelul, trebuie sa-mi gasesc ceva de munca ca sa am bani, status sau sa fiu si eu in “randul lumii”. A fost mai mult pe modelul “wow ce tare e chestia asta, vreau sa fac si eu pentru ca imi place”. Din acest motiv nu am simtit vreodata efortul, chiar daca munceam mult peste cele 8 ore impuse de lege, bineinteles din placere. Despre trezitul de dimineata (sau la ce ora incepea munca), abia asteptam sa ma duc sa fac.
Iar banii pentru munca depusa, aproape intotdeauna i-am privit mai mult ca un bonus pentru pasiunea mea si nu ca un scop in sine. Si probabil tot asta a fost motivul pentru care la inceput am lucrat pe bani putini sau chiar pe gratis, dar cu timpul banii nu au incetat sa vina, din ce in ce mai multi.
Alt factor important pe care il consider este rutina. Atata timp cat rutina este mentinuta la un nivel minim, si faci mereu ceva sa te atraga consider ca poti progresa. Iar daca ajungi in punctul cand pasiunea dispare, poate cea mai buna strategie este demisia. Ca dragoste cu de-a sila nu merge.
Asa ca inchei cu doua intrebari:
- te-ai duce de maine la birou daca ai sti ca pentru un timp nu ai mai fi platit?
- te-ai mai duce la birou (sau alta activitate similara) daca ai avea o sursa de venit fara efort si net superioara din alta sursa?
{ 2 comments }
Istoria ne-a aratat ca o forma de guvernare bazata pe dictatura sau tiranie este daunatoare pentru populatie. Iar la un momentdat sistemul se prabuseste fie ca e influentat din exterior sau interior. Asa ca e mai bine sa existe un mecanism de preventie in astfel de cazuri.
Daca intr-o zi un hot pune stapanire pe casa mea incercand sa fure si sa dicteze peste proprietatea privata ma astept ca statul sa-mi asigure protectie impotriva acestor acte. Ca practic asta e unul din motivele pentru care se platesc taxe si impozite. Sau sa vina firma de paza careia ii platesc abonament lunar pentru a preveni astfel de abuzuri.
Daca dupa alegerile prezidentiale Basescu se va transforma intr-un dictator feroce instituind o societate similara cu cea din Korea de Nord sau BOR va impune o teocratie peste actualul sistem similara cu cea din Iran as avea steptari de la UE sa faca ceva sa ne salveze din ghiarele unei dictaturi. Chiar cu pretul varsarii de sange. Daca e de ales dintre doua rele cum ar fi inceputul unei democratii cat de corupte ar fi si o dictatura, e de preferat prima.
Privit din aceeasi perspectiva e de preferat ca americanii sa investeasca intr-un razboi in Irak sau Afganistan. E mai profitabil pentru tot globul sa existe cat mai putine state in care domina tirania si dictatura. Daca sunt lasate sa creasca pot deveni o adevarata amenintare pentru restul statelor ce sunt guvernate de un sistem democratic. Mai ales in prezent cand IQ-ul minim pentru a fabrica arme de distrugere in masa scade cu cateva puncte de la an la an.
Cu toate ca democratia e un sistem departe de a fi perfect, in momentul actual este printre singurele ce functioneaza la scara larga mai eficient pentru majoritatea oamenilor.
{ 9 comments }