Alearga cu pasi alerti si mari, sare cate trei trepte odata, alteori cate patru. Nu se poate opri nici un moment iar cu ultime puteri isi rupe camasa facand ca nasturii sa sara pe cimentul rece si intunecat. I se agata o maneca in balustrada dar cu o forta parca de nedescris trosni iar camasa se rupse in doua ramanand franturi in spate.
Alearga incontinuu. Inca putin isi zise. De ce pizda masii blocul asta are zece etaje? De ce oare n-am luat eu liftul de la bun inceput? Orice ganduri ii treceau prin minte erau irelevante pentru misiunea lui de a ajunge acolo sus.
Si era de abia la jumate de drum. Dar nu se lasa o clipa. Inca mai poate. Dupa inca vreo doua randuri de hol-scari-etaj se gandi sa arunce si tricoul ud de pe el dintr-o singura miscare ca poate asa va alerga mai repede. In sfarsit vede usa ce face trecerea catre terasa. O vede intredeschisa iar prin crapatura formata se vede in penumbra o silueta undeva in departare.
Era imbracata intr-o camasa de noapte alba de parca semana cu o stafie sau cu un inger blond. Cel putin asa se vedea la lumina lunii si a reflectoarelor dinprejur. Ea statea nemiscata pe marginea terasei la un pas de abis.
Stai! Spuse el cu o voce ce poate sugera o nesiguranta aparte dar era asa datorita efortului depus in cele cateva minute si zece etaje urcate.
Nu vreau sa sari, nu acum.
Ea intoarse capul usor intr-o parte cat sa-i observe trupul ud si gol iar privirea lui parca ii spunea sa-i dea ascultare. Sa vada ce are de zis.
El ii prinse mana si o trase usor sa faca un pas in interior. Se uita in ochii ei cateva secunde si ii spuse sec – te vreau acum – apoi poti face ce vrei.
Se gandi ca si-ar dori acum sa faca asta inainte sa sara. Nu se astepta totusi sa-l vada in aceste momente. Oricum nu mai conta, hotararea era deja luata.
O trase spre el si o saruta cu pasiune de aproape ii lua toata rasuflarea. Se opri totusi sa-i mai lase energie in caz de vrea sa mai continue. Sa sara.
Se tineau de mana, se priveau poate pentru ultima data in ochi si continuau sa faca inca un pas. Ultimul pas si ultimele trei secunde pana in abis.
Era aproape ora treisprezece cand se trezi brusc din somn in timp ce suna telefonul. Era ud si el si cearceaful iar muschii de la picioare si de la maini il dureau de parca trasese de fiare incontinuu. Rapunde cu greu la telefon iar vocea de dincolo de receptor ii comunica pentru astazi la ora cinci dupamiaza un shooting cu cateva persoane pentru un nou proiect.
Ajunse putin mai tarziu in piata centrala si in timp ce era atent la detaliile pe care avea sa le parcurga o vede pe o ea asteptand sa inceapa. Avea un trup mic si firav de parea aproape legala iar soarele de apus ii batea prin parul blond auriu facand sa straluceasca asemenea unui halou. O fiinta inocenta ce privea la un necunoscut parca holbandu-se. Iar el se apropie usor de ea si ramase oarecum nemiscat, parca blocat in privirea ei – a ochilor ei verzi aprins ca semaforul verde.
Atunci un strafulger il scutura puternic si incepea sa-si aduca aminte urmatorii patru ani in imagini vii ce simbolizau evenimente marcante ce urmau sa vina. Realiza atunci ca se afla in momentul cand o vazuse pentru prima data. Si stia pas cu pas ce-o sa se intample in continuare. De fapt ce era cel mai probabil sa se intample daca nimic nu s-ar fi schimbat. Aceeasi viata, aceleasi viitoare amintiri.
Dar acum stia ca orice alta alegere facuta de aici in continuare putea sa devieze traiectoria initiala catre un nou destin.
De abia acum intelese cum viata poate incepe sa devina complicata.
{ 1 trackback }
{ 4 comments… read them below or add one }
welcome back! nu ai mai scris de mult.
Frumos, ma bucur sa te citesc din nou!
Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.
Un articol minunat!