Eu cand vreau sa spun te iubesc, spun

Era intr-un episod recent din The Big Bang Theory o scena cand Leonard ii spune intr-o seara lui Penny ca o iubeste. Iar reactia ei a fost ceva de genul “Multumesc”. Bineinteles ca serialul fiind comedie, tot episodul este unul cu multe glume pe seama asta. Dar in viata reala cred ca nu e tocmai asa o comedie. Sau cine stie, daca te trezesti asa in miez de noapte ca cineva iti spune doar “te iubesc”, e o reactie naturala sa ii raspunzi cumva pe acelasi ton. Sau poate putea la fel de bine sa spuna “imi e foame”.

Citeam intr-o zi o carte cu un nume ceva de genul “Cum sa ai tot ceea ce-ti doresti in viata”.  Tipul ala de  carti americane new age precum The Secret ce se gasesc in zona din librarie pe care scrie “dezvoltare personala”. Pe vremea aia era doar un raft de astfel de carti prin librarii iar acum au un colt dedicat cu tot ce vrei. Numai ca a mea era un pdf scris de doi autori, unul care zicea ca a lucrat fizician pe la NASA iar celalalt era cibernetician. Sau ceva de genul asta, oricum avea un bio-box destul de bombastic. Ce vreau sa spun e ca un capitol bonus se numea “cum sa intalnesti femeia visurilor tale”. Si ce trebuie sa faci e simplu – sa notezi pe o hartie o lista de calitati ce ti-ar place sa gasesti la ea, o descriere si un deadline. Apoi sa vizualizezi zilnic acea imagine creata. Asta cu vizualizarea zilnica m-a pierdut pentru ca eu am pus hartia A4 intr-o carte si am uitat de ea.

Si dupa vreo sase luni, dublu ca timp estimat de mine atunci, apare ea. Am intalnit-o pe Cristina tot printr-o serie de coincidente si alegeri ce pot parea bizare sau cel putin cand sunt analizate acum post hoc. Insa povestea e mult prea lunga sa fie descrisa aici. Ce e important e ca dupa vreo saptamana ii spun ca ea e fata din vis pe care mi-o doream de sase luni. Ce scrisesem acolo despre varsta, ochi, inaltime, caracter, cariera, etc se adeverise. Ce-mi parea uimitor e ca eu am facut atunci jocul mai mult in gluma. Dar se pare ca destinul nu glumeste, sau vorba proverbului chinez “ai grija ce-ti doresti ca se poate intampla”.

Au trecut niste ani am vrut sa repet experimentul. Ca pana la urma daca s-a intamplat odata poate insemna ca e doar o coincidenta. Fumoasa ce-i drept. De data asta nu am mai scris nimic, nu de alta dar ametit cum sunt poate iar rataceam hartia. Imi imaginam si vizualizam acel tip de persoana la care visam atunci. In acea perioada aveam un site unde imi promovam sedintele foto. Cu o sectiune de concurs unde te puteai inscrie cu trei poze iar eu alegeam lunar o persoana pentru o sedina foto gratuit. Si aveam zilnic in baza de date cate 5-10 candidate, unele chiar frumoase, altele dragute iar cele mai multe care n-aveau nicio treaba cu ce vroiam eu sa fotografiez.

Uneori in functie de poze mai alegeam pe cineva cu care sa mai port o conversatie. Dar de cele mai multe ori nu era nimeni din aceeasi poveste cu mine.  Pana cand vad niste fotografii care mi-au atras atentia. Erau alb-negru facute pe film iar ea avea o privire de la care nu-mi puteam lua ochii. Mai tarziu sa aflu ca erau facute cu un Leica de un fotograf francez. Asa am cunoscut-o pe Diana. Aproape o luna am comunicat numai prin offline messages pentru ca intotdeauna eram oarecum desincronizati. Dar imi placea ce gaseam. Stia ca imi place Osho pentru ca aveam un blog despre scrierile lui sau ca imi place snowboard-ul. E interesant sa te joci de-a detectivul online.  Aflasem ca e in lotul national de parasutism si era o persoana profund spirituala. In ziua cand ne-am vazut sa facem poze, dupa vreo doua ture de Herastrau povestind, am vazut din nou acelasi lucru. Ea era persoana la care visasem. A fost una dintre cele mai intense perioade traite ce le-as putea denumi in termeni de specialitate orgasme cosmice. Vorba aia daca nici MISA nu stie ce face, atunci cine. Iar cand drumurile noastre au luat-o pe carari diferite in loc sa fiu trist am simtit tocmai opusul, exaltare, bucurie si veselie.

E frumos cum se intampla fie ca e planificat in vreun fel sau e la voia aparentei intamplari. Constientizez ca nimic nu e permanent, nici macar iubirea pentru ca ne schimbam, evoluam si de multe ori mergem pe cai diferite. Si asta ne face unici iar cand ne intersectam drumurile se poate intampla ceva minunat.

PS: ca si in filmul ce a inspirat titlul postului, “Eu cand vreau sa fluier, fluier” unele povesti de dragoste sunt aproape imposibile pentru ca protagonistii sunt din filme diferite.

Tagged as: My Story