Era a doua oara cand se vedeau. S-ar fi putut spune ca e o intalnire, dar a fost ceva spontan. El era putin nelinistit pentru ca poate se simtea intr-un fel intimidat de ea. Poate o vedea cu alti ochi pentru ca observase ca au destule in comun. Iar ea simtea ca e un tip interesant, cu o poveste de trait impreuna.
La un momentdat se ridica de la masa, isi puse haina si manusile apoi se pregati sa iasa. Ea parea mirata de asa gest fara sa auda cuvinte de la el. Crezuse ca a gresit cu ceva, ca s-a terminat totul ori ce incepuse sa se construiasca.
Nu apuca sa scoata vreun cuvant cand el se apropie si ii spuse “Simt ca ne cunoastem parca dintotdeauna. Acum voi iesi putin afara iar cand ma intorc va fi ca si cum suntem de mult timp impreuna si nu ne-am vazut timp de un an.”. Ea paruse putin socata si uimita dar ii placu povestea. Pana sa aibe alta reactie se trezi singura in cafenea. Asteptand.
{ 3 comments… read them below or add one }
Si, s-a mai intors? Am ramas in suspans…Superba poveste…si frumos povestita…:)
hmmm… aproape ca a smuls buchetul de trandafiri din mana floraresei si acum alearga spre cafenea.cele cateva minute ce il despart de usile cafenelei ii par o vesnicie.isi mareste pasii si isi imagineza inca o data momentul revederii.cand o sa ii ofere trandafirii nu o sa ii spuna nimic pentru ca ea o sa inteleaga din privirea lui cat de mult a asteptat-o.intre ei cuvintele sunt de prisos.mai sunt doi pasi pana la cafenea si inima ii zvacneste in piept pentru ca o zareste in spatele ferestrelor.il asteapta tacuta,asa cum o stie dintotdeauna. in sfarsit o are aproape,vrea sa o stranga in brate, sa o guste, sa se imbete in parfumul ei … dar privirea ei este rece si nu-i mai spune nimic … buzele ce altadata le-ar fi strivit cu sarutari acum ii soptesc cuvinte greu de inteles: “un an…ai lipsit prea mult…”
Tocmai incepuse un meci de fotbal care era difuzat in barul de peste drum. 2 ore meciul plus o ora dezbaterea de dupa par ca tin un an.