Doi copii ce erau frati obisnuiau sa se certe incontinuu pe diverse lucruri, de la jucarii la programul preferat de televior. Tatal ce era o persoana autoritara intotdeauna ii pedepsea si batea ca sa stea cuminti.
Dupa un timp de astfel nenumarate certuri ce nu puteau fi rezolvate, tatal se hotara sa faca ceva radical. Lua pistolul si-l impusca mortal pe baiatul cel mare ca sa-i dea un exemplu celui mic. Daca nu va sta potolit, va fi aspru pedepsit.
Dar tatal il iubeste si nu-i vrea raul. Dar daca nu face ca el, va avea de suferit.
Tu ai putea sa iubesti un astfel de parinte?
(1 votes, average: 5 out of 5)
Loading ...
{ 7 comments… read them below or add one }
Cu greu inteleg ceva din aceasta povestire. Dar cu siguranta ar fi greu si de iubit un astfel de tata.
si totusi peste un miliard de oameni il iubesc …
Doi copii se muta impreuna cu tatal lor intr-o casa noua. Dupa ce despacheteaza totul, tatal lasa o pusca incarcata pe masa din sufragerie, le spune copiilor sa nu se joace cu ea, dupa care pleaca. In lipsa tatalui, se intampla sa vina in vizita un copil de prin vecini. Jucandu-se, noul venit ii convinge pe cei doi sa incerce doar un pic jucaria din sufragerie ca doar nu-i vede nimeni. Asadar copiii iau pusca incarcata si distrug peretii, sparg geamurile si omoara cainele familiei din greseala.
Tatal se intoarce si gaseste casa distrusa, il trimite pe copilul din vecini acasa si isi pedepseste proprii copii sa nu mai iasa din camera lor niciodata.
Cine e de vina?
(Miliarde de oameni cred ca pedeapsa a fost indreptatita si tatal a actionat plin de justete si iubire parinteasca.)
Voi puneti gresit problema.
Cum ti-ai considera tatal daca nu te-ar lasa sa alegi intre bine si rau ci ti-ar impune doar lucrurile care le considera el bune?
In al doile-a rand faceti o asemanare ilogica. Il asemanati pe Dumnezeu cu un om (tatal copiilor), iar problema este ca raportul dintre tata si copii este complet diferit de raportul dintre Dumnezeu si oameni. Uitati ca diferenta dintre Dumnezeu si oameni este incomensurabila in comparatie cu diferenta dintre tata si copii care este doar de varsta.
Ar trebui sa va ma gandit, poate puneti la punct o poveste mai rationala.
Poate doar pastrand proportiile si extrapoland…
“Cum ti-ai considera tatal daca nu te-ar lasa sa alegi intre bine si rau ci ti-ar impune doar lucrurile (pe) care le considera el bune?”
Daca ar face asta la varsta la care nu pot sa discern intre bine si rau l-as considera un parinte depravat. Adam si Eva habar nu aveau de ce-i bine si rau, de abia dupa ce au mancat s-au prins cum stau treburile… erau practic ca niste copii de 3 ani lasati singuri acasa.
“In al doile-a rand faceti o asemanare ilogica. Il asemanati pe Dumnezeu cu un om”
Pai nu asta face intreaga Biblie? Arata ca un om, simte ca un om, se infurie, e rasist si sexist, se razbuna si pedepseste exact dupa cum ar face oamenii din vremurile in care a fost scrisa cartea… O analogie nu e niciodata un argument, nici n-am pretins ca e… dar asemanarea intre cele doua situatii (Dumnezeu-primii oameni si tata-copii) e izbitoare.
De fapt exagerarea s-ar putea sa fie in favoarea primei situatii. Dumnezeu stia deja ce o sa se intample (ca doar e omniscient), pe cand tatal din povestea mea nu putea fi sigur.
Daca citesti in Genesa, vei vedea ca Dumnezeu ii avertizeaza de consecintele incalcarii poruncii Lui. In conversatia Evei cu sarpele vei vedea ca Eva spune ca Dumnzeu a zis ca daca vor manca din acel pom vor muri. Deci nu prea poti sa compari niste oameni in toata firea cu niste copii. Textul biblic arata ca Eva era foarte constienta ca incalca porunca lui Dumnezeu.
Acum, daca ramai doar la inatmplarea din genesa s-ar putea sa crezi ca Dumnezeu este rau, dar daca citeti ce a facut in Noul Testament nu poti sa ramai la aceeasi concluzie