Richard Branson este tipul de om ce pune pret pe aventura iar viata este ca un joc. In viziunea lui drumul parcurs este mult mai important decat destinatia in sine. Screw It, Let’s do It nu este o carte despre antreprenoriat sau afaceri. Este o carte despre cum abordeaza el diferitele situatii intalnite in viata.
Majoritatea factorilor ce te fac sa ai succes au legatura cu educatia. Nu neaparat o educatie obtinuta in sistemul public sau privat de invatamant ci o educatie bazata pe experienta personala si bune valori morale. Si toate astea incepute inca din frageda copilarie.
In cartea de fata poti vedea cum a abordat Richard Branson diversele situatii cu care s-a intalnit de-a lungul vietii.
Doua povesti mi-au placut foarte mult. Prima se refera la hotarare:
Pe cand era doar copil de 5-6 ani a vrut sa invete sa inoate. A avut la dispozitie o vara intreaga in timp ce era plecat cu familia in vacanta. Ca sa-l motiveze o matusa i-a propus un pariu – ii va da 10 lire daca va reusi sa invete sa inoate in acest timp. Cu tot efortul depus nu putu sa invete si pierdu pariul iar matusa ii spusese ca va fi intotdeauna o incercare viitoare si la anul. La un moment dat in timp ce se intorcea pe drumul spre casa le spuse brusc parintilor sa opreasca masina. Tocmai vazu un rau si era ferm convins ca va putea sa-l treaca inotand. Cu toate ca se sperie groaznic cand ajunse pe malul raului, a reusit sa treaca cu succes pe partea cealalata. Si a castigat pariul.
Ce-a de-a doua poveste te poate face sa vezi lucrurile dincolo de aparente:
Avea in jur de 20 si de ani cand Virgin Music deveni o companie de succes. In acest timp vru sa-si extinda afacerile si in Japonia. Ajuns aici era doar un tanar englez imbracat in jeans si tricou. Viitorii lui parteneri erau persoane ce pareau foarte serioase si toti erau imbracati la patru ace. Lectia invatata de la partenerii japonezi a fost sa nu se uite niciodata la o persoana dupa cum este imbracata ci sa se uite la rezultate, la ce stie sa faca.
Pe cand era odata in taxi indreptandu-se spre casa, taximetristul il recunoscu fiind acel Richard Branson ce lansase trupe de succes. Ii spuse ca si el canta la baterie in timpul liber. Fiind ocupat in spate cu niste rapoarte incerca sa-l ignore, dar taximetristul era destul de insistent, ba chiar vru sa opreasca in drum spre casa unde locuia sa-i arate ce stie sa faca. Dar isi aduse aminte de lectia invatata de la japonezi. Si taximetristul era Phil Collins.
Cartea este editata de Publica si se poate gasi aici.
PS: are si un capitol ce ce mi-a parut a fi putin propagandistic. Se refera la conceptul Gaia si ecologism ideologic.
(1 votes, average: 5 out of 5)
Loading ...
{ 1 comment… read it below or add one }
Am citit cartea si o recomand. De acord cu ecologismul, insa partea buna este ca chiar se preocupa de chestia asta, pe cand altii nu.