Niciodata. Sincer, sunt strain de acest sentiment. Daca stau bine si ma gandesc, in ultimii 10 ani de zile rareori m-am trezit in aceasta ipostaza. Si cand am constientizat ca as putea sa ma plictisesc de ceva in momentul ala am zis stop joc si am cautat o solutie.
De exemplu, am lucrat ca angajat aproape 7 ani de zile, din ‘97 pana in 2003. De la operator-tv la administrator de internet cafe sau programator la diverse firme mai mici sau mai mari. De fiecare data cand ma trezeam sa ma duc la birou faceam asta cu cel mai mare entuziasm posibil, vroiam din tot sufletul sa fiu acolo. Pentru ca asta imi doream sa fac in acel moment.
In momentul cand am simtit ca intervine rutina, sau simteam cat de cat ceva similar cu plictiseala ziceam STOP-JOC. Mi se pare o abordare corecta si fata de mine, si fata de angajator. De ce sa te duci la birou daca nu-ti mai face placere?
Hobby-uri, anturaj, clubareala sau iesiri diverse, exact la fel. Acum cativa ani cand am descoperit ca imi place fotografia, in momentul cand am pus ochiul in obiectiv si am apasat click mi-a placut cum se vede. Nu cred ca m-as plictisi vreodata de asta, cu toate ca uneori cand “abuzezi” poate interveni rutina. Nu ma consider extraordinar, dar imi place la nebunie sa fac asta.
In orice moment am in queue ceva interesant care mi-ar place sa fac. Numai daca as citi totate cartile care as vrea, nu cred ca m-as plictisi vreodata. Sau probabil daca ar fi o continua iarna as face asta la nesfarsit.
Si cu toate astea, destul de des aud oameni care se vaita ca se simt plictisiti. Oameni buni, gasiti-va o pasiune! Sau mai multe.
{ 1 comment… read it below or add one }
Nu m-am plictisit niciodata.