Ideile sunt ca trenurile, unele vin altele pleaca. Multe au destinatii fantastice sau exotice, iar altele se duc numai in locuri intunecate, comuniste sau totalitariste.
In gara plina de idei ai vrea sa iei atatea trenuri numai ca in acel moment doar unul te poate duce la o destinatie specifica. Sau putin mai multe, depinde de popularitatea destinatiei, dar in niciun caz nu toate trenurile duc unde vrei tu.
Pentru restul, iti trebuie un mers al trenurilor. Mers al trenurilor care initial nu-ti este la indemana. Trebuie sa-l creezi, si sa notezi toate trenurile care vin si pleaca. Toate trenurile ale caror destinatii ti-ar place sa le vizitezi sau poate acele trenuri care te pot duce catre locuri intunecate si periculoase.
Zilnic, poate faci neveta Bucuresti-Ploiesti cu alti asemeni tie, oameni care nu vad dincolo de linia de orizont a unui tren in miscare, pe o distanta de-o aruncatura de bat intr-un univers al posibilitatilor. Probabilitatea de a ajunge intr-o destinatie exotica este atat de mica incat multi nu ajung nici macar pana la Timisoara sau Iasi intr-o viata banala de om obisnuit. Poate nici nu calatoresti, dar visezi sa ajungi intr-o gara putin mai mare decat cea din satul tau. Sat in care vine doar un singur tren cu aburi la ora 4.
Unele persoane isi petrec timpul doar in Gara de Nord iar altii in locuri precum Grand Central Station , Gare de Lyon sau Ikebukuro. Multi stau si contempleaza la miile de trenuri care vin si pleaca in fiecare moment, iar altii mai curajosi chiar se aventureaza sa calatoareaca. Uneori chiar si fara bilet.
Acei putini care se aventureaza in jungla destinatiilor, sunt cei care consturiesc. Trenuri, masini, avioane sau alte idei care devin realitate.
Restul se multumesc doar sa viseze. Sa stea in gara si sa priveasca trenurile cum vin si pleaca.
{ 0 comments… add one now }