Se spune ca Adevarul este prea dureros sa-l afli atunci cand nu esti pregatit. Dar ce este oare Adevarul daca nu este doar o alta experienta proprie subiectiva care credem ca are un caracter absolut.
Degeaba ii spui unui credincios religios ca zeul (sau zeii) lui este doar un concept inventat de o societate primitiva si degeaba ii spui ca acele carti care el le crede sfinte si scrise cu inpiratie divina sunt decat o colectie de mituri si povesti antice. Degeaba ii arati contradictiile evidente din cartile sfinte, pasaje care uneori sfideaza chiar si bunul simt, pentru acel credincios toate aceste presupuse contradictii au un caracter absolut si contin adevarul de netagaduit. Un adevar divin, privit din sistemul lui de valori si credinte.
Intentia unui om este intotdeuna pozitiva cand este analizata si privita prin ochii lui. Un terorist islamic crede ca daca arunca in aer un autobuz cu nevinovati el devine martir si ajunge in raiul islamic. Aplicarea literara a versetelor coranului incurajeaza astfel de practici. Acelasi lucru se intampla cu crestinismul in urma cu 500 – 1000 de ani. Datorita aplicarii literare a versetelor din biblie au fost arse pe rug si torturate mii de persoane. Privind din sistemul de valori al unui tortionar inchizitor, el doar aplica voia domnului si era 100% convins ca ceea ce face este un lucru drept.
Relativitatea moralitatii arata ca ceea ce era atunci perfect moral, in societatea actuala este condamnabil. Societatea evolueaza, dar in acealsi timp si practicile irationale si superstitioase evolueaza.
Un om care in antichitate era considerat sfant pentru ca avea viziuni divine, in prezent halucinatiile il pot face sa comunice cu extraterestrii pe canale subtile si are mii de adepti care ii intaresc convingerea si pe care ii indruma catre o noua ordine mondiala.
Privit din punctul de vedere al unui psihiatrist, aceste cazuri sunt material de studiu pentru afectiuni mentale si acesti oamei pot fi inchisi la spitalul de nebuni.
Cu cat o credinta care nu se bazeaza pe dovezi obiective este mai mare cu atat atasamentul pentru acea credinta este mai mare.
Credinta in teoria conspiratiei arata ca misiuea lunara din 1969 a fost doar o inscenare a americanilor si ceea ce a fost televizat atunci de fapt a fost regizat in studio. Pentru un om normal caruia i se prezinta acele dovezi cum ca steagul nu are cum sa fluture fara atmosfera, ca umbrele vin de la mai multe surse de lumina, ca urma bocancului nu are cum sa ramana impregnata intr-un sol care nu este umed, etc, toate aceste dovezi par destul de credibile. Cu cat omul acesta este mai usor influentabil la teorii fara a necesita dovezi obiective, cu atat mai usor crede in astfel de teorii.
O astfel de teorie se instaleaza in minte ca adevar absolut si peste ani de zile daca este intrebat daca americanii au ajuns pe luna el va spune ca nu si va crede 100% din ceea ce spune chiar daca a uitat rationamentul care l-a facut sa creada asta.
Insa atasamentul fata de o astfel de credinta este destul de slab pentru ca nu pune in pericol identitatea acelui om cum o pune credinta religioasa.
O astfel de credinta mai slaba este destul de usor de demontat, gasind contraargumente pentru fiecare rationament initial. Steagul a fluturat pentru ca avea un mecanism care il facea sa fluture ca sa dea bine la televizor, faptul ca umbele par a avea mai multe surse de lumina este de fapt o iluzie optica iar faptul ca gravitatia lunii este mult mai mica decat pe pamant permite ca urmele bocancilor in solul lunar sa ramana impregnate chiar daca nu exista umiditate. Un om normal (la cap) isi da seama si recunoaste ca primul rationament a fost gresit.
Acest fapt intamplat nu necesita neaparat o vina. Din punct de vedere evolutiv este mai util sa iei de-a gata o teorie care la prima vedere pare credibila si nu pune in pericol imediat individul. Necesitatea unei investigari atente presupune un efort intelectual nejustificat in acest contest.
Nici individul care a creat aceasta teorie conspirationista nu necesita a fi blamat privind dintr-un context pur evolutiv. Evolutia unui sistem nu presupune moralitate. Individul respectiv, pe baza cunostintelor (sau a necunostiintelor) in momentul respectiv a emis o teorie care din punctul lui de vedere arata ca a fi adevarata. Comportamentul altruist face ca un individ sa impartaseasca aceasta terie si altor persoane. Unele persoane au luat-o de buna, altele nu.
Astfel, pe baza unor informatii gresite din start, dar presupuse adevarate, o teorie sau ideologie se propaga ca fiind adevarata si poate persista mii de ani fara a fi distrusa.
Cu cat atasamentul persoanelor care accepta teoria ca fiind adevarata este mai mare cu atat acea teorie se propaga mai mult in timp si spatiu. Cu cat acea teorie este mai legata de identitatea individului, cu atat natura acelei teorii este perceputa ca fiind mai adevarata sau perceputa ca fiind adevar absolut.
Oamenii au cautat dintotdeauna adevarul, dar ei vor un Adevar Absout si il vor cat mai repede, data fiind natura noastra efemera in comparatie cu perceptia infinita asupra timpului.
Nici in prezent, cu toate descoperirile stiintifice care se inmultesc pe zi ce trece nu exista un asemenea adevar, si poate nici in viitorul apropiat sau indepartat un adevar absolut nu poate fi descoperit. Insa o mare majoritate a oamenilor prefera sa se minta singuri facand asta de mii de ani.
{ 4 comments… read them below or add one }
Pfff! “Degeaba ii arati contradictiile evidente din cartile sfinte, pasaje care uneori sfideaza chiar si bunul simt, pentru acel credincios toate aceste presupuse contradictii au un caracter absolut si contin adevarul de netagaduit.”
EVIDENT! Pentru ca acel credincios (nu vorbim despre fanatici!) a trait EXPERIENTA divina ceea ce nu poate fi tagaduita nicicum de vorbele logice ale cuiva. Divinul o data trait – chiar si in experiente de mai mica durata si intensitate marcheaza profund fiinta. Tu ii spui omului de-ale tale, el te aude, intelege ce spui dar el STIE in inima lui mai bine – chiar daca nu stie cum sa iti explice tie. Asa ca te lasa cu contradictiile si dezbaterile tale, care oricum nu duc pe nimeni nicaieri.
Daca vrei, spune-le copiilor ca nu exista Mos Craciun – macar acolo ai dreptate, chiar daca o sa provoci suferinta in inima plapandului iluzionat.
“Cu cat o credinta care nu se bazeaza pe dovezi obiective este mai mare cu atat atasamentul pentru acea credinta este mai mare.”
aaaa…. s-o fo numind “Credinta”!? Cred ca de aia nu are nevoie de dovezi obiective. Altfel o chema Convingere, Persuasiune… Dar ce stiu eu? Sunt inca un ignorant..
Ai dreptate cand spui ca “marcheaza profund fiinta”. Atat de profund incat datorita rationalizarii experientei poate face o vizita prelungita la spitalul 9
Datorita acestei intelegerii a experientei “divine” au existat peste 6000 de religii, alte zeci de mii de ritualuri care de care mai ciudate sau bizare. In numele acestor experiente s-au facut sute de razboaie sfinte cu milioane de morti.
Fiecare intelege dupa cum il duce capul.
Si sunt zece mii de cai pentru zece mii de temperamente. Dar toate cele adevarate duc in acelasi loc.
Acum – stai si tu un pic si cugeta: Oare toti oamenii astia sa fi fost nebuni si eu sunt ala destept? Sau poate exista acolo, o vaaaga posibilitate MACAR ca ceea ce spun EI sa exista – iar EU SA NU CUNOSC?
Daca iti pui macar aceasta firava intrebare, poate incepi sa te indepartezi de ignoranta. Sigurul lucru e sa vrei.
…si probabil raspunsul e nu.
Cine e mai ignorant:
- credinciosul care neaga evolutia, neaga varsta mare a pamantului si universului, adminte cu desavarsire ca exista supranatural fara a aduce dovezi si sustine ca ce crede el este adevarul absolut chiar cu pretul vietii
- rationalistul care analizeaza faptele cu scepticism si nu ia de bun orice nonsens neverificabil iar cand nu stie sa demonstreze ceva spune cu usurinta “nu stiu, dar investighez”